2005, 2h 30 min.
The Death of Mr. Lazarescu (2005)
Regia și scenariul: Cristi Puiu
Scenariu (co-autor): Răzvan Rădulescu
Suferind dureri de cap şi de stomac, dl. Lăzărescu, un bărbat singuratic de 63 de ani, cheamă o ambulanță, începând periplul infernal al unui om prin spitalele din București în căutarea unei îngrijiri medicale adecvate. Pe măsură ce noaptea trece, sănătatea lui începe să se deterioreze rapid.
Actori: Ioan Fiscuteanu, Luminiţa Gheorghiu, Gabriel Spahiu, Doru Ana, Dana Dogaru, Şerban Pavlu, Florin Zamfirescu, Clara Vodă, Adrian Titieni, Mihai Brătilă, Monica Bârlădeanu, Mimi Brănescu, Rodica Lazăr, Alina Berzunteanu, Mirela Cioabă Rosa
Etichetat „comedie neagră” și „capodoperă în stil Kafka”, „Moartea domnului Lăzărescu” este un film special în istoria cinematografiei românești și, din nefericire, o peliculă ce nu și-a pierdut nimic din actualitate. Cu o enormă forță dramatică, „Moartea domnului Lăzărescu” are meritul de a fi scos filmele neorealiste ale regizorilor de după 2000 din zona micii și a marii criminalități, păstrându-i forța și limbajul post-naturalist. / vezi recomandarea pe B-Critic (Sinteza cronicilor din presă pentru filmul Moartea dlui Lăzărescu)
vezi și Margaret Parsons (MoMA, Narional Gallery of Art din Washington) despre Noul Val Românesc:
Unul din scopurile la care ar trebui să aspire filmul narativ este catharsisul – o eliberare emoțională și intelectuală a spectatorului prin atenta ilustrare a emoților umane, cum ar fi angoasa sau suferința emoțională. Dacă starea de spirit este corectă, spectatorul poate să-și formeze un sentiment de empatie și să simtă o defulare a emoțiilor amare. Acesta este cel mai eficient și mai puternic tip de narațiune și numai rareori va avea succes în filme, cel puțin în sensul clasic al expresiei. Iar asta este exact ce am descoperit când am văzut „Moartea domnului Lăzărescu”, un film aproape perfect realizat. citește în Revista Cultura
VEZI FILMUL INTEGRAL PE CINEPUB (GRATUIT)
Comentarii
Trimiteți un comentariu